De departe ,ochii tai stralucesc,esti sedus de luminile noptii, ramai in multime si te pierzi aparent fara iesire; socat, te fortezi sa induri,aproape de cadere.
Chiar si acum, oriunde lumina nu poate patrunde, am putea sa ne desenam sentimentele vivide, schimbatoare .Ti-ai dori ca si cuvintele care iti sunt ghid sa nu dispara.
Nu te teme..
Priveste ocazionala inocenta care este precum o floare care si-a pierdut petalele si pentru prima data observi ca zilele sunt niste giuvaere cuprinse in bratele tale.O mana rece aduna cuvintele care te ranesc ,mana mea..O lumina adormita continua sa arda fara iesire.Eu cad..
Privesc noua ta persoana, cineva care nu zambeste, cu ochii intunecati.
Chiar daca lumea pe care ai dorit-o deodata a devenit cenusa, miracolul s-ar putea sa se reintoarca.
Încet, imbratisat, intotdeauna prins, pana ce inima ti s-a sfaramat..
