Vis

De departe ,ochii tai stralucesc,esti sedus de luminile noptii, ramai in multime si te pierzi  aparent fara iesire; socat, te fortezi sa induri,aproape de cadere.
Chiar si acum, oriunde lumina nu poate patrunde, am putea sa ne desenam sentimentele vivide, schimbatoare .Ti-ai dori ca si cuvintele care iti sunt ghid sa nu dispara.

Nu te teme..
Priveste ocazionala inocenta care este precum o floare care si-a pierdut petalele si pentru prima data observi ca zilele sunt niste giuvaere cuprinse in bratele tale.O mana rece aduna cuvintele care te ranesc ,mana mea..O lumina adormita continua sa arda fara iesire.Eu cad..
Privesc noua ta persoana, cineva care nu zambeste, cu ochii intunecati.
Chiar  daca  lumea pe care ai dorit-o  deodata  a devenit cenusa,   miracolul   s-ar putea  sa se reintoarca.
Încet, imbratisat, intotdeauna prins, pana ce inima ti s-a sfaramat..

Străluceste

Nu te mai gandi la ziua de ieri si porneste cu avant pe un nou drum. Nu vei ramane niciodata singur, chiar daca unii vor ezita sa te urmeze. Fii bland cu pregetosii si nu frange prea multe inimi. Ai o stralucire aparte…

Eu cand o sa ma fac mare ,o sa fiu om!

  

Eu cand o sa ma fac mare,vreau sa fiu om,
Oricum în golurile alea au fost ochi
Da ,
Au fost ochi şi au fost frumoşi
Care mă trezeau dimineaţa doar ca să văd printre gene
Chipul tău ,o umbră netedă
Îmi răsuceam în somn golurile
Le întorceam către mine
Ca pe un ornament de brad prea folosit

Si când o sa mă fac mare ,vreau să fiu om
Să agăţ două trenuri şi să le înnod
Aşa ,
Ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine ..

Dimineaţa golurile se umplu de ceva vâscos şi greu
Dar frumos şi încep să nu mai văd
Oricum ,
Când vine seara vor fi din nou la locul lor
Si eu o să mă fac mare şi om.