Suflet pereche

O zi fara el e ca o saptamana. Si timpul petrecut cu el parca zboara cu viteza luminii. Iar daca nu e langa tine, ii simti prezenta in orice. Intorci naucita capul pe strada cand simti parfumul lui si tresari cand ti se pare ca-i auzi vocea. Cand in fiecare lucru cauti motiv sa te gandesti la el… cand doar imaginea lui iti da fiori, inseamna ca L-ai gasit. 
Numai el stie ce anume te completeaza! De multe ori nu trece pe langa noi daca nu suntem atenti. O simpla iluzie, un vis, un ideal pentru care tanjim o viata intreaga?E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi…
Asa ca ochii mari si urechile ciulite la tot ce misca in jur.

Sufletul  meu pereche,eu te-am gasit..nu vei fii langa mine pentru ca eu te-am indepartat ,stiu ca sunt in gandul tau.Pastreaza-ma!

Versuri Aici

Chef de ras?

Bancuri cu Gheorghe

♦ Un englez sosit in Romania il zareste pe badea
Gheorghe cosindu-si iarba si vrea sa intre in vorba cu
el:
- Baddde cousesti? intreba englezul intr-o romana cam
stricata.
Badea Gheorghe se uita la el si isi vede in continuare
de treaba lui.
Englezul mai face o incercare:
- Badde cousesti?
Badea Gheorghe iar nu-l baga in seama.
Disperat englezul intreaba iar:
- BADDE COUSESTI? ???
Badea Gheorghe se uita sictirit la englez si-i
raspunde:
- You have an obsesion, pal!

♦ Intr-o noapte, pe la ora 2, vine Gheorghe  la Vasile si incepe sa bata de nebun la geam. Dupa vreo jumatate de ora iese Vasile adormit si urla la el:
- Cine-i?
- Io, Gheorghe!
- Ce vrei, ma, la ora asta?
- Vasile, ai vopsea verde?
- Nu.
- Bine.
Pleaca Gheorghe  si dupa vreo doua ore, cand tocmai atipise Vasile , iar batai in geam. Iese Vasile si mai nervos:
- Cine-i?
- Tot eu, Gheorghe!
- Si acum ce mai vrei?
- Ti-am adus vopsea verde.

Let’s Dance

Craig David -”Let’s Dance ” versuri

Aseara am facut furori printre baieti (si fete )   cu Adri ,  Mady , Sergiu si Bogdan…Oui,mes amis ,je vous aime!!

Aseara au navalit la mine acasa ca tatarii.Mady mi-a rascolit sifonierul si nu m-a lasat sa ies din casa pana nu m-am imbracat cum a vrut ,Adry timp de 40 de minute cat a stat ,a dat drumul la boxe ,punand melodia aia tâmpă a lui Crazy Loop(pe repeat)…Segiu mi-a mancat aproape toate merele,iar Bogdan a stat linistit, si-a odihnit picioarele  si mainile “ca sa ma danseze”. 

Asta se intampla cand uit sa inchid usa de la intrare..

Multumesc ..m-ati scos din starea maniaco-depresiva in care eram.Am dansat ore intregi.

Si acum de dimineata am observat ..picioarele mele se resimt..pff..dar e in regula!Am sa stau in pat si am sa mananc portocalele,singurele fructe care mi-au mai ramas (Sergiu ,sa imi cumperi 2 kg de mere ,ok?).

I’ll be waiting

 He broke your heart
 He took your soul
 You’re hurt inside
 Because there’s a hole
 You need some time                                                 
 To be alone                                                
 Then you will find
 What you always know..

versuri aici

Câta melancolie în orice lucru încheiat!

Un somn de douazeci de minute . Exact cât trebuie. În timpul ăsta, am ratat si stirile.. De ce nu? În douăzeci de minute poţi scufunda un vapor, poţi doborî trei sau patru avioane şi poţi asista la o dublă execuţie. Poţi să mori, să te casatoresti , să iei foc, să găseşti o slujbă, să-ţi scoţi un dinte,sa pierzi pe cineva .

În douăzeci de minute, poţi să te trezeşti dimineaţa. Oare? Un somn de douazeci de minute . E cam mult. Mai ales într-o noapte ca asta.Simt singuratatea. Am început să tremur. Un sunet m-a făcut să tresar. Mârâitul unui motor, dincolo de strada. Farurile au luminat cerul, apoi au coborât iarăşi. Părea să fie o maşină mică. Avea un sunet înfundat, care se potrivea cu umezeala si ceata din aer.

Provocare

“-Nu te las, ci te rog sa-mi fii aproape. Esti cea mai speciala persoana din viata mea in acest moment,[...] ..insa am sa te ascult ,am sa fac cum vrei tu…”

Te-ai intrebat vreodata de ce te lovesti iar si iar de aceleasi probleme?

Este alături de tine in momentul asta pentru că Eu am vrut să fie !

Am ales sa fiu singură Eu doar ca tu să-l ai aproape !

Si ti-am acordat prioritate pentru că asa  sunt Eu si m-am gandit la binele tău !

Nu mă provoca să fac din nou alegerea asta pentru că Eu n-as mai repeta-o !

Asa că..tu..fii fericită ! Si tu..fii la fel!

Comments off!

Te uit doar ca sa mi te amintesc din nou

Era ultima lor ceartă, măcar asta era clar. Dar deşi o anticipa de zile, sau poate chiar de luni în şir, nimic nu reuşi să domolească mânia şi indignare care creştea acum în ea. Greşeala fusese a ei, însă refuzase s-o recunoască. Fiecare argument pe care încercase să-l avanseze, fiecare tentativă de adoptare a unei atitudini conciliatoare şi rezonabile fusese distorsionată, răstălmăcită şi întoarsă împotriva ei. Cum îndrăznea să aducă vorba de seara cu desăvîrşire nevinovată pe care o petrecuse in acel local cu G si cu ceilalti ? Cum îndrăznea să spună că darul de la ea era „jalnic” şi să susţină că i se păruse „prefăcuta” când i-l înmanase?

Îşi aţinti privirea undeva în faţă,pe fereastra  fără să vadă ceva anume şi fără să ţină seama unde se afla sau cine îl înconjura. „Mincinoaso”, îi spuse el în gînd. Pe urmă îşi dădu drumul şi, în ciuda dinţilor încleştaţi, izbuti să strige:

— Mincinoaso!

După aceea ,a observat ca el se simţise ceva mai bine.

Uriaş, cenuşiu şi impunător, cerul parca o certa.Abia atunci observase ca incepuse sa ploua,crengile copacilor se unduiau  sub apăsarea unei nelinişti infinite.

Poate că grupul de patru străini de la masa ei îi ceruse voie să se aşeze, sau poate că nu. Ea nu mai ţinea minte. Acum se părea că străinii începeau să discute în contradictoriu, dar ea nu auzea ce se spunea, deşi le conştientiza vocile care se ridicau şi coborau într-un contrapunct furios. Ceea ce auzea şi vedea în minte era mult mai real în clipa aceea. Un cuvânt singur, înveninat. Nişte ochi în care lucea lumina unei uri indiferente. Sentimentul că, în loc să i se vorbească, fusese scuipată. O întâlnire care durase două secunde sau mai puţin? – însă pe care o retrăia involuntar în gând de peste o jumătate de oră. Ochii aceia, cuvântul acela — nu avea cum să scape de ele cel puţin pentru un timp. Chiar şi acum, pe cand vocile din jur deveneau mai zgomotoase şi mai însufleţite, simţea crescand în ea un nou val de panică. Închise ochii.

Dupa un timp, nu-i mai tremurau mâinile. Poate ca momentul critic trecuse.

 Să fi fost doar un vis?