Adio,amintire…
„E o provocare, me faites-vous un duel?”
„Esti un dragut”, i-am raspuns dar cred ca mintea nu-ti merge prea bine”.
„In prezenta ta nu-mi merge niciodată”, a remarcat el si a incalecat pe motorul lui tacut şi negru, urand motocicleta, urandu-se pe sine, urandu-ma pe mine.
**
Draga A,
“ Peste cateva zile trebuie sa plec in strainatate pentru o perioadă scurta.Daca doresti sa ma vezi inainte de a pleca, voi fi extrem de bucuros sa te intalnesc.Daca nu, si sper sa nu fie nu,te rog sa-mi confirmi macar ca nu-mi porti pica.”
Cu drag , BB
**
El a cuprins-o in brate, a sarutat-o si iar a sarutat-o, ca si cum ea s-ar fi intors dintr-o calatorie lunga si periculoasa. Zambetul ei avea o dulceata neasteptată si deosebita. Nu era zambetul viclean, demonic, ci lumina fericirii si neputintei.
Au mai ramas imbratisati cateva clipe pe aleea linistita, bucurandu-se, asa cum nu se mai bucurasera niciodata inainte, de sentimentul „fericiti-pe-vecie” de la sfarsitul basmelor fara de sfarsit.
Cand ea a fost atinsa de ultima raza de soare, gura si barbia ei straluceau, udate de saruturile lui zadarnice. Ea a clatinat din cap, spunand ca trebuie intr-adevar sa se desparta, el i-a sarutat mainile, apoi s-a indepartat repede si ei s-au despartit cu adevarat.
Au revoir ma mémoire..
