Nu stiu

…ce ar spune
stelele
daca m-as impiedica de ele                  
pe tocurile mele
de incepatoare?!
m-ar intreba de mine,
de cer,
de ele?
nu stiu.
ce ar spune..
daca as indrazni
sa le privesc
fara ochelarii
mei de mioapa?
s-ar bucura sa nu le vad
secretul?
sa le adun intr-o multime stearsa
de lumini?
nu stiu.
ce ar spune
daca le-as atinge
fara manusile mele de cuvinte
ce le-ar imblanzi?
s-ar ascunde de mine
neindraznind sa straluceasca?
nu stiu.
ce as spune eu
daca in fiecare noapte
stele m-ar impiedica,
m-ar privi
si m-ar atinge
cu pulberi de lumina?
as intreba,
m-as bucura,
m-as ascunde?
nu stiu.
as chema luna..
ea le consiliaza in fiecare seara.

      by EbeLilith

Ploua în hohote

“frânturi de suflet în mâinile tale”

Ai decis că mă iei cu tine
atunci cand ai ostenit
să-ţi ascunzi mâinile

M-ai lăsat în grija lor
între privirea plecată
şi braţele deschise

Le-am simţit căutându-mă
tăcute
pregătite să descopere
să cuprindă
să se contopească
să doară

Mergeam aşa
eu mică sfârşită între mâinile tale
ştiind că de acum vei fi cu mine
ascultându-mi respiratia
împlinindu-mi dorinţele

Tu Zeu Uriaş al furtunii

rostogolindu-ne fantomatic
pe un munte fără cărări

In urma noastră ploua în hohote

 

 

                  By  Alina Barzaghideanu

 

 

 

 

 

 

Rosteşte-mă

“Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!”

 

 

Rosteşte-mă -Elena Armenescu

Suntem departe

Suntem departe
Da…Departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte
Pe obraji
Pe gura
Si parca ne cunoast vantul
Cu nevazutele […]

K.

Dragostea invinge

Te pui în genunchi în faţa mea,
Îmi ridici ochii scăldaţi de zâmbetul ploii
Tot mai sus…
În inima plină de dragoste a cerului!

Veghezi la poarta lor de suspine,
Esti sfeştnicul stelelor,
Te îngâni cu luna
Care-mi umple stele trandafirii
În părul cârlionţat şi bălai.

Strigi către oceanul amintirilor noastre!
Pline de frig, ele au îngheţat…
În inima noastră totul e pustiu!

                                   
 

Dar tu,
Tu, te ridici! Te ridici şi mă chemi!
Mă iubeşti,
Iubeşti marea, cerul,
Iubeşti ochii mei!…

Dragostea învinge!- Amalia Simona Pantea

 

Un adevar sublim

”Ce-a fost de spus, am spus
Iar de n-am spus, voi spune

Ce-o fi, voi spune maine,
Iar ce n-o fi, nespus ramane.”          

                                                                                                                                                                                                  

-Emilian Robert Vicol

Daca ar fi ..Ea

”Daca as deschide ochii, te-as vedea?
Daca te-as chema, ai veni?
Daca ai mai avea putere, ai mai sta?
Daca as îndrazni sa te caut, te-as gasi?

 Daca te-as intreba de albastru, mi-ai arata cerul.
Daca as face aluzie la galben, ai încerca sa privesti in soare.
Daca m-as gandi la verde, te-ai gandi la o creanga infrunzita.
Daca as spune “Libertate”, ai arata spre mare.

Daca ai simti durere, ai sacrifica o lacrima?
Daca o rasuflare te gadila incet, ai chicoti?
Daca un peisaj superb te incanta, ai mai sta sa îl privesti?
Daca un om moare pentru tine, macar atunci l-ai iubi.”

 Dust-”Daca ar fi“ O poezie scrisa de el pentru ea, pentru Ea. Din ziua în care drumurile lor s-au întâlnit, el   si-a gasit un scop în viata… acela de a-i darui toata dragostea .