Nu mai vreau

“Îmi iau adio din privire,
Căci gura nu-l poate rosti,                            
Prin locurile de iubire
Mă-ntorc să le găsesc pustii”

                            Picture By Wildacvila

Neputinta

Am plutit…
Pe aripi de vis neştiut
Am fost vie…
Sau mi-e gândul pierdut ?

M-ai iubit…
Şi-ai plecat dup-o floare
Să simt…
Dacă iubirea doare?

Eu mă retrag…
În marea mea cea mare
Şi ce va fi…
Trei zile de uitare? Şi val voi fi…
Tu vei veni la mine
Albastru-nchis…
Sau negru ar fi mai bine?

Sărutul meu…
Îţi va fi la picioare
Îl simţi…
Te vei scălda în mare?          

                               

Nimic nu ştiu…
Văd bine c-a fost vis
Mă voi trezi…
Pe-acest pământ aprins?

 Nimic-Dannaz

Pieces Of April

“A sosit timpul…
Timpul meu, timpul tău, timpul soarelui.
E încă ziuă… de ce atât de repede?

…     să mă grăbesc

                                                                 

Căci alta aşteaptă în locul meu
Să intre-n mulţime.
O va chema la fel?… va avea acelaşi suflet,
Acelaşi vis neatins, acelaşi plâns necurmat
Ii va uda locul strâmt din mulţime?…

E apus de soare,
E apus de om
Si nimeni n-a observat
Ultimul meu zbor
…….    în cădere”

La frumusetea ei

“Dincolo erai de clarul stelelor
şi luna, sfioasă, te urma.
O, cu mult mai frumoasă era
cristalina, lacrima ta!

 

Fereastra ştie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braţ cum te frîngea,
ca o azimă, aşa te frîngea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara.
Încă departe-i Vara. Toamna grea
ca un aur pe frunte-ţi va sta.

Şi Iarnă cîndva de vei fi,
mă voi înfăşura în frigul tău;
ci fii Primăvară mereu,
strălucitoare, fii limpede zi!”

“La frumusetea ei”-Emil Botta

Unde nimeni nu intreaba

“Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului

I s-o fi spart un geam,

Ultimul uragan i-a smuls acoperişul?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimiri
Se mai deschide?”

“Unde nimeni nu intreaba”-Elena Armenescu

Eu cand o sa ma fac mare ,o sa fiu om!

  

Eu cand o sa ma fac mare,vreau sa fiu om,
Oricum în golurile alea au fost ochi
Da ,
Au fost ochi şi au fost frumoşi
Care mă trezeau dimineaţa doar ca să văd printre gene
Chipul tău ,o umbră netedă
Îmi răsuceam în somn golurile
Le întorceam către mine
Ca pe un ornament de brad prea folosit

Si când o sa mă fac mare ,vreau să fiu om
Să agăţ două trenuri şi să le înnod
Aşa ,
Ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine ..

Dimineaţa golurile se umplu de ceva vâscos şi greu
Dar frumos şi încep să nu mai văd
Oricum ,
Când vine seara vor fi din nou la locul lor
Si eu o să mă fac mare şi om.

Da inima mai tare si risca

“Iar circuli prin mine cu viteză 
E  modul tău de a-ţi face simţită prezenţa
Pe drumuri cu vizibilitate zeroStii că un radar mental te va repera imediat
Că un gând va pleca după tine
Fără să te poată opri

Cunoşti prea bine traseul
Ai învăţat să eviţi toate gropile
In treacăt constaţi că pe drumurile astea
Nimeni n-a reparat niciodată nimic

La intersecţii nu opreşti
Nu pierzi timpul
Stii foarte bine că moartea
Intotdeauna îţi acordă prioritate

Pari fericit
Când faci dezordinea asta
In nemişcarea cuiva

Numai drumul acela
Cu bariera pusă ca un clişeu
Te face să oftezi

Numai acolo aştepţi
Să vină sau să-mi plece din suflet
Trenuri cu dragoste                                                          

Si acum
Le auzi cum se apropie
Dar parcă azi
Barierele sunt uşor sentimentale
Ezită

Tu doar
Dă inima mai tare
Si riscă!”
                    -Adriana Giurca-”Dă inima mai tare si risca “